'U Varvasapiu
Giovanni Sammataro
35 poesie pubblicate
+ Segui
Quann'era picciritru
me patri mi cuntava
d'un certu varvasapiu,
c'a Puotrina abitava.
St'uomu era un sapienti
scinziatu, e 'un c'era nenti
'o munnu c'un sapia.
'Ntra l'atru si ricia
c'ammaisciau un jattu,
chi a sira ci tinia
'a cannila pi lusciu
'nto mentri chi liggia.
Pi chissu si vantava
r'aviri supraniatu
di tantu la natura.
'A scienza, dici, è fatta
pi vinciri ogni cosa
e 'un havi 'nta stu munnu
rivali e oppositura.
Stancu 'i sintillu, un juornu
un viecchiu 'u jà truvau
mentri lu jattu lusciu
c'a cannila facia.
'U varvasapiu allura
buriusu ci spiecava:
'U viriti? La scienza,
vuliennu, vinci tuttu!
Ma 'ntra lu miegghiu, 'u viecchiu
ddra nesci ra sacchetta
un surgi vivu.
A vista,'u jattu quannu 'u vitti,
scurdannusi la scola,
lassò iri la cannila
e c'un savutu 'u 'cchiappò.
Di chistu n'addivinni:
s'a scienza ca natura
pritenni la partita,
ci lassa cuoriu e pinni
e fa mala fiura.
©
Tutti i diritti riservati. L’opera è protetta dalla Legge 22 aprile 1941 n. 633 sul diritto d’autore: è vietata la riproduzione, anche parziale, senza il consenso dell’autore.
L'autore
Giovanni Sammataro
Commenti (1)
Accedi per lasciare un commento.Accedi
Melina Licata15 marzo 2012
Mai sfidare la natura... ha sempre le carte vincenti... Povero gatto! Belliisimi versi in forma dialettale... Una simpatica favola!!

