Riflittennu supra u tempu ca cancia
Si unn’avissi statu pu sciroccu
avissi parsu un ‘ngniornu coma tutti l’autri
c’erunu tanti cosi ri fari
e a terra sula non s’insurcava
ma cu dd’aria ca tirava
era megghiu starisinni r’intra.
Du baddaturi si virevanu sulu
cimi ri liveri e u russu ri canali
di tutti ddì casi sparpagghiati
ccà e ddà campagni campagni.
’Ntò serru ra zzà Lanora
u ventu cimiddiava
sbattennu porti e finestri
unni arrivava.
Era tempu ri mal’annata
nè ficu né nespuli ‘ntàll’arburi
e alivi eranu tutti ammuscati.
E ora è tempu puru d’arricogghiri
ddi linzola stinnuti a sciucari
prima chi ssi porta u sciroccu
comu fici ccà zagara ri limuneri.
©
Tutti i diritti riservati. L’opera è protetta dalla Legge 22 aprile 1941 n. 633 sul diritto d’autore: è vietata la riproduzione, anche parziale, senza il consenso dell’autore.
Commenti (0)
Accedi per lasciare un commento.Accedi
Ancora nessun commento. Scrivi il primo!
