Nun me lassa’
Nun me lassa’ maje
pcche’ sta vita mia senz e te nun a pozz immaggina‘,
facess a fin e nu fior senz’acqua,
e n’auciell senz e scell,
paress nu cardill dint a na cajol ca cant senza ammor.
Nun te lass maje,
a vit è nu mmuorz,
na vutata d’uocchije e ce truovamm viecchje,
Ci’ amma tene’ stritt stritt
pcche’ lla’ for u’ munn
è chin e vient e tempest.
Nun ce lassamm maje,
vulimmece ben pur si a vot
sbagliamm a parla’ e a ce’ cumpurta‘,
si parlamm e ragiunamm
senza freva ncap e
cu ll’orgoglio u post suoje
tutt e problem se mettn a post e se risolvn.
Nun me lassa’ maje,
pcche’ l’ammor nun è sul rose e fiur,
ma so nuttat scetat
e juorne ca nun ce sta tiemp e ce guarda’ ndall’uocchje...
ma tu si a casa mia,
o scuoglie mio,
addo’ m’acchiapp quann o mar me vo purta’ luntan.
Nun te lass maje,
dint a stu cor
ce stai sul tu
e si ce tenimm fort fort
nisciuna tempesta ce po’ ffa mal,
nisciuna malatia ce po’ tene’ luntan,
nisciuna zizzania pot cresc ndall’uort e la vita nost.
Mo chest so sul parol
e vann u vient,
e parol scritt se potn cancella’ o abbrucia’,
ma dint a realta’
ce ne stann tant e coppie ca so ferrat e nun se ponn separa‘.
Nun fann scalpore,
nun dann notizia
pcche’ so perl rar
e se mantenen annascose
e nun tenen nisciuna malizia.
©
Tutti i diritti riservati. L’opera è protetta dalla Legge 22 aprile 1941 n. 633 sul diritto d’autore: è vietata la riproduzione, anche parziale, senza il consenso dell’autore.
L
Tutte le opere →
L'autore
Loreta Carcaterra
Scrivo per passione . Come un pittore dipinge un quadro guardando la realtà e trasferendola sulla tela con la sua personalità, così mi accingo a scrivere situazioni reali ma trasformate dalla mia fantasia nella scrittura. Vivo ad Ischia, circondata dal mare e da panorami incantevoli, dove tutto mi appare velato di p
Commenti (0)
Accedi per lasciare un commento.Accedi
Ancora nessun commento. Scrivi il primo!