Quanno l'autunnu fici cadìri sulu li panpini chiuttostu... di casi

Sti manu
ca scavanu a Salina Granni
accatastannu sali pi jorna
travagghianu sempri.
Sti manu
ca n'turcìunianu riti
na trama fitta d'amuri
cu pacenzia di bisognu.
Sti manu
ca arrenànu lu sceccu
pi anni 'nta la muntagna
scalànnu cu suduri tutti dui.
Sti manu
mali cumminàti
hannu a livari li spini di ficudinìa
ca sarbàri la vita.
Sti manu
abbruciàti di lu suli
o suli amicu
ca ora scavanu dintra lu fangu
mentri lu cori di nannu batti forti
e cerca la so piccirìdda.
Queste mani
che hanno scavato a Salina Grande
e accatastato il sale dei giorni
lavorando senza sosta.
Queste mani
che intrecciarono le reti
una trama fitta di amore e miseria
con la pazienza della necessità.
Queste mani
che portarono l'asino
per anni in montagna
scalando la fatica in due.
Queste mani
rovinate
devono levare
le spine Dei fichi d'india
che ha riservato la vita.
Queste mani
bruciate dal sole... un sole amico
ora scavano nel fango
mentre un cuore di nonno batte forte
alla ricerca della sua piccolina!
©
Tutti i diritti riservati. L’opera è protetta dalla Legge 22 aprile 1941 n. 633 sul diritto d’autore: è vietata la riproduzione, anche parziale, senza il consenso dell’autore.
Commenti (0)
Accedi per lasciare un commento.Accedi
Ancora nessun commento. Scrivi il primo!